Diareea acuta infectioasa la copii – Afla totul despre ea!

Definitie: cresterea numarului de scaune pe zi si reducerea consistentei lor (moi sau apoase), cu sau fara elemente patologice, cum ar fi mucus, puroi sau sange.

Cauzele :

– infectii virale – virusuri cu tropism digestiv, cum ar fi : Rotavirus, Adenovirus, Cocksakie virus, virusul Norwalk, Astrovirusuri etc.;

– infectii bacteriene – Salmonella, Shigella, Yersinia, Escherichia Coli;

– Giardia lambli ;

– parazitoze intestinale – helminti;

– alte infectii virale – hepatite virale.

Aceste infectii au o frecventa mai mare in colectivitati, deoarece sunt foarte contagioase si se transmit usor, in special prin maini murdare, alimente sau apa contaminate. Simptomele includ inapetenta, greata, varsaturi, febra, dureri abdominale, flatulenta in primele 2-3 zile si diaree cu scaune frecvente moi sau apoase care pot contine elemente patologice ca mucus, sange sau puroi. In general, diareea virala este limitata la o perioada de 5-7 zile, uneori mai mult, pana la 10-14 zile, in cazul infectiilor cu enterovirusuri. Etiologia diareei poate fi determinata prin examene de scaun sau teste de sange. Tratamentul include, in principal, o dieta bazata pe lapte hipo- sau delactozat, solutii de rehidratare orala (ORS), orez, supa de morcovi, supa de legume, paine prajita, cereale, banane. Pentru copiii sub 4-5 luni, alimentati natural, nu se recomanda oprirea alaptarii si se pot adauga, la nevoie, solutii de rehidratare orala. De asemenea, se pot folosi si medicamente antidiareice, in functie de varsta copilului si severitatea simptomelor.

In cazurile severe de diaree infectioasa, in special bacteriana, se pot folosi medicamente antiinfectioase sau antibiotice, in functie de rezultatele analizelor si sensibilitatea germenilor implicati. In orice caz, este foarte important sa fie hidratat copilul, deoarece diareea poate duce la deshidratare intr-un timp foarte scurt. In concluzie, copiii trebuie sa primeasca permanent un aport de lichide.

Din punct de vedere epidemiologic, diareea acuta infectioasa afecteaza, in principal, colectivitatile de copii, avand o foarte mare rata de transmitere. Deoarece eliminarea virusurilor, bacteriilor si parazitilor se face in general prin fecale, calea de transmitere este fecal-orala, prin maini murdare, apa sau alimente contaminate.

Debutul simptomatologiei poate fi treptat sau brusc, in plina stare de sanatate, cu  febra, anorexie, greata, varsaturi, dureri abdominale difuze sau colicative, uneori localizate periombilical sau in fosele iliace, flatulenta, meteorism abdominal.

Aceste simptome dureaza in general 1-3 zile, urmate de aparitia scaunelor diareice >4-5/zi, al caror aspect poate uneori sugera etiologia bolii.

Infectiile cu rotavirus se intalnesc cel mai frecvent la copii (75% din cazuri), in special in colectivitati, putandu-se declansa uneori mici epidemii si se caracterizeaza prin scaune lichide sau cu mucus si, uneori, striuri sanguinolente. Sunt, in general, autolimitate, eliminarea virusului facandu-se pe cale fecala, in aproximativ 5-7 zile. In cazuri rare poate duce la deshidratare, mai ales cand sunt asociate si varsaturile, iar copilul nu se poate hidrata eficient sau la copiii mici, sugari sau imunodeprimati.

Infectiile cu Salmonella se caracterizeaza prin scaune lichide, urat mirositoare, in numar mare (>10/zi), iar boala apare dupa ingestia de alimente contaminate, mai ales in perioada calda (prajituri, creme, oua, sosuri, maioneza etc).

Infectiile cu Shigella se caracterizeaza prin scaune cu elemente patologice – mucus, puroi sau sange si stare febrila accentuata.

In infectiile cu Escherichia coli apar scaune apoase, verzui, urat mirositoare, uneori cu sange.

Giardia Lamblia determina aparitia unor scaune foarte urat mirositoare, asociate cu flatulenta, varsaturi, dureri abdominale si, uneori, prurit anal.

Cititorilor le-a mai placut si:  Au fost fiinte extraterestre pe Terra? Afla detalii din revista online Zenivers!

Pentru a se determina eventualele cauze ale diareei, anamneza riguroasa este foarte importanta, se cer date despre alimentatia copilului, igiena, date epidemiologice (daca mai sunt afectati si alti membri ai familiei sau apartinand aceleiasi colectivitati).

Examenul clinic ofera putine date de diagnostic, putandu-se evidentia uneori paloare, meteorism abdominal, borborisme, tegumente uscate, pliu cutanat lenes in cazul deshidratarii peste 5-10%, dureri abdominale difuze la palpare, uneori eritem fesier sau perianal.

Diagnosticul pozitiv se stabileste prin examene ale scaunului, si anume: coprocultura, examen coproparazitologic, coprocitograma, amprenta anala (pentru evidentierea chisturilor de Giardia), teste diagnostice din scaun (pentru Rotavirus).

In cazul diareei la copii, cea mai de temut complicatie este deshidratarea, care poate aparea rapid in lipsa unei monitorizari atente a evolutiei copilului. De asemenea, se citeaza si cazuri de intoleranta la lactoza, secundara infectiilor cu Rotavirus.

Tratamentul:

– igieno-dietetic– pentru evitarea deshidratarii si intretinerii diareei. Pentru copiii alaptati la san, nu se recomanda intreruperea alimentatiei naturale si, la nevoie, se pot adauga solutii orale de rehidratare intre mese (ORS). Pentru copiii care primesc formula de lapte si au multe scaune diareice/zi se poate folosi o formula de lapte hipo- sau delactozata pana la terminarea episodului diareic, dupa care se reintroduce treptat formula de lapte primita anterior. ¥n cazul sugarilor mai mari de 4-5 luni, diversificati, si a copiilor mai mari de 1 an se poate institui un regim alimentar bazat pe orez fiert, mucilagiu de orez, supa de morcovi, supa de legume, cereale, carne fiarta, banana, mere coapte, paine prajita, biscuiti simpli, ceai de menta neindulcit. ¥n toate aceste cazuri este foarte importanta hidratarea eficienta si corecta a copilului, pentru a a compensa piederile lichidiene prin scaun si varsaturi.

In functie de severitatea diareei, la sugari regimul dietetic se poate etapiza astfel:

– in primele 4 ore se administreaza solutii hidroelectrolitice pentru rehidratare;

– perioada de tranzitie – pana la 24 ore in care se administreaza apa plata, mucilagiu de orez sau supa de morcovi;

– realimentarea – dupa 24 ore cu lapte hipo- sau delactozat si alimentele mentionate anterior. Dupa unele opinii, se poate trece direct la realimentare, fara perioada de tranzitie.

Tratamentul medicamentos cuprinde :

– probiotice – pentru refacerea florei intestinale normale;

– antidiareice – in functie de severitatea diareei si varsta copilului;

– medicamente ce reduc motilitatea tubului digestiv, dupa varsta de 2 ani;

– antiinfectioase;

– antibiotice – in infectiile bacteriene, de preferinta dupa efectuarea coproculturii si antibiogramei.

– antiparazitare.

In paralel, se respecta igiena stricta si exista situatii in care trebuie recoltate probe si de la ceilalti membri ai familiei, uneori cu administrarea aceluiasi tratament.

Evolutia bolii este, de cele mai multe ori, favorabila odata cu instituirea regimului alimentar si a tratamentului etiologic, cu restitutio ad integrum.

Diareea se definește în funcție de consistență = scaune de consistență scăzută sau chiar apoasă (conținut apos al scaunului: >10g/kg/24 ore-sugar și > 200 g/24 ore – copii mai mari, adolescenți, adulți tineri și în funcție de frecvență = scaune emise cu o frecvență mai crescută (orientativ: normal sugari de vârstă mică = 3-10 scaune/zi, in funcție de tipul alimentației), sugari de vârstă mai mare, copii = 1-2 scaune/zi→diaree = dublarea numărului de scaune/zi (sugar) și >3 scaune/zi (copii).

Noțiuni generale

• Diareea nu este o boala, ci un simptom care apare in anumite afectiuni
• Se considera ca fiecare copil va trece printr-un episod diareic la un moment dat
• Diareea este o entitate comuna, frecvent intalnita, care rareori ameninta viata
• In functie de durata: diaree acuta = < 14 zile, diaree cronica = >14 zile (noi date sustin ca diareea > 1 saptamana necesita o abordare diferita fata de diareea acuta)
• Alimentatia la san: factor de protectie pentru diaree la sugar

Cititorilor le-a mai placut si:  Top 3 servicii care trebuie externalizate pentru a diminua cheltuielile firmei
Cauzele diareei

• Infectii virale (etiologia cea mai frecventa, sezon rece, clima temperata)
• Infectii bacteriene (mai frecventa in zone cu masuri de igiena precara, in sezonul cald)
• Infectii parazitare (igiena precara, poate dura saptamani-luni, pot alterna perioade de diaree cu constipatie)
• Asociata antibioterapiei (NU necesita intreruperea administrarii antibioticului, se rezolva, de obicei, dupa terminarea tratamentului antibiotic)
• Generata de erori de alimentatie

Evaluarea in caz de diaree

• Anamneza amanuntita, examen fizic si uneori teste diagnostice
• Semne si simptome care pot insoti diareea: deshidratarea (letargie, stare de constienta modificata, fontanela anterioara deprimata, mucoase uscate, lipsa urinei in 6 ore, ochi infundati in orbite, turgor cutanat diminuat, timp de reumplere capilara prelungit), scadere in greutate, dureri/crampe abdominale, borborisme, eritem perineal
• Examinari paraclinice: coprocitograma, coprocultura, pH scaun, substante reducatoare in scaun, ionograma, Ph seric si gaze sanguine, uree, creatinina, teste pentru depistarea rotavirus, adenovirus

Abordare terapeutica

• Terapia la domiciliu
– Recomandari igieno-dietetice: regim alimentar (cu mentiunea ca ultimele studii tind sa sublinieze inutilitatea unui regim)
– Monitorizarea deshidratarii
– Tratament cu solutii de rehidratare orala (ORS-Hipp, Humana Electrolyte, Sun-Lyte)
– Medicatie: antisecretorie (Hidrasec), Eridiarom, diosmectita (Smecta)
– Probiotice
– Prevenirea raspandirii (izolare la domiciliu, spalarea pe maini etc)
– Antibioterapie
• Terapia in spital

IMPORTANT pentru parinti:

Aparitia unor scaune emise rapid, apoase, cu mucus, a scaunelor sanguinolente sau de culoare neagra indica necesitatea controlului medical!!!! NECESITA EVALUARE MEDICALA IMEDIATA

• Diareea sanguinolenta
• Refuzul alimentatiei si/sau ingestiei de lichide mai multe de cateva ore (2 ore)
• Deshidratarea moderata si severa
• Durerea abdominala colicativa sau severa
• Modificari comportamentale (letargie, reactivitate scazuta)

Tratamentul dietetic este eficient, indiferent de cauzele infecţioase sau neinfecţioase ale diareei acute şi cuprinde patru etape.

 Etapa I constă în repausul digestiv care se realizează prin administrarea unei diete hidrice. Prin dieta hidrică sunt înlocuite pierderile de apă şi electroliţi, produse până în momentul instituirii tratamentului, la care se adaugă raţia de întreţinere.

 În cazul deshidratărilor uşoare, când pierderile nu depăşesc 5% din greutatea corporală, ele se pot înlocui în toate cazurile pe cale orală în primele patru ore de la începerea hidratării.

În cazul deshidratărilor medii, când pierderile sunt de 8% din greutatea corporală, rehidratarea se face tot pe cale orală şi tot în primele patru ore. În deshidratările severe, când pierderile sunt egale sau depăşesc 10% din greutatea corporală, înlocuirea se face pe cale parenterală.

În general, în formele uşoare şi medii de deshidratare, administrarea pe cale orală a unei cantităţi de 180-200 ml/kg corp/24 de ore, repartizată în 6-10 mese/zi, asigură atât corecţia pierderilor, cât şi raţia de întreţinere.

Raţia hidrică poate fi reprezentată de diferite amestecuri: gesol, smecta şi, uneori, în caz de necesitate, se recurge la administrarea de apă fiartă şi răcită sau de ceai îndulcit cu glucoză.

Indiferent de soluţia folosită, cantitatea de lichide administrată va fi mai mică şi intervalul dintre prize mai scurt. În intoleranţa gastrică importantă, lichidele pot fi administrate cu picurătorul sau se va da câte o linguriţă la fiecare cinci minute. Nu rareori sunt cazurile când se impune înlocuirea dietei hidrice cu o perfuzie endovenoasă, timp de 24 de ore, realizându-se un răspuns digestiv absolut. Durata dietei hidrice este de 12-24 de ore.

Cititorilor le-a mai placut si:  Otoplastia - operatia care iti remodeleaza urechile intr-un mod armonios

Etapa a II-a sau dieta de tranziţie

 În această etapă sunt folosite vegetalele antidiareice bogate în pectine şi celuloză, ca supa de morcovi 30-50%, mucilagiul de orez 3-5%, mărul ras şi bananele (după vârsta de 6 luni). Pectinele se umflă în mediul lichid, realizează o masă compactă, prin a cărei mobilizare intestinul este curăţat de resturile nedigerate.

 Cantitatea de aliment de tranziţie este de 150-180 ml/ kg/zi, repartizată în 5-7 porţii. Durata alimentaţiei de tranziţie este de 24 de ore.

 Realimentarea (etapa a III-a)

Constă în reintroducerea progresivă a alimentelor corespunzătoare vârstei. Principiul progresivităţii constă în reintroducerea de 10-20-30 ml aliment/masă, fără a depăşi 120-150 ml/zi.

Durata realimentării în formele grave de boală este de 5-7 zile, în formele medii de 8-10 zile, iar în formele grave de 12-21 de zile.

Sugarul entrofic şi cel cu malnutriţie de gradul I, care prezintă o formă gravă de boală, vor fi realimentaţi cu preparatul de lapte pe care l-au primit anterior îmbolnăvirii, respectiv laptele matern sau laptele praf, în concentraţia corespunzătoare vârstei. Sugarii cu malnutriţie, formă medie şi gravă, precum şi cei cu diaree, formă medie şi severă, vor fi realimentaţi cu preparate lactate dietetice la recomandarea medicului.

Etapa a IV-a

Constă în revenirea progresivă la alimentaţia completă, corespunzătoare vârstei, prin înlocuirea progresivă a preparatului dietetic cu alimentele folosite uzual în alimentaţie. Cantitatea de aliment folosit va fi de 20-40 g/masă/zi.

În introducerea progresivă a preparatului dietetic se va ţine seama de starea generală a copilului, de aspectul scaunului, de curba ponderală şi de vârstă.

Tratamentul dietetic reprezintă un obiectiv major în tratamentul diareei acute la sugari şi copilul mic, indiferent de etiologie, de aceea el va trebui condus cu competenţă şi individualizat fiecărui bolnav în parte.

Tratamentul medicamentos va fi iniţiat de medic, care va proceda astfel:

– în diareea acută de cauză neprecizată, în forma uşoară a bolii, se vor administra preparate cu acţiunea antiseptică intestinală;

– în formele medii şi grave de boală, când etiologia infecţioasă nu a fost dovedită prin cultură, dar unele date clinice, ca febra neexplicată, diaree cu scaune mucoase sau mucosanghinolente, se recomandă terapie antiinfecţioasă „neţintită“;

– în diareea acută de etiologie cunoscută, tratamentul antiinfecţios va fi adaptat germenului cauzal.

Tratamentul patogenic are următoarele obiective şi va fi recomandat de medic:

– diminuarea secreţiei intestinale de apă şi electroliţi;

– diminuarea motilităţii intestinale crescute;

– absorbţia toxinelor sau a agenţilor patogeni existenţi în tractul intestinal;

– modificarea mediului intern intestinal, urmărind împiedicarea multiplicării germenilor în intestin.

Tratamentul symptomatic

Urmăreşte combaterea febrei, a meteorismului abdominal, a stării de agitaţie, prevenirea şi tratarea eritemelor, combaterea hipotermiei şi hipovitaminozelor.

Tratamentul profilactic

Urmăreşte asigurarea unui regim alimentar adecvat vârstei şi capacităţii digestive a sugarului, igienă individuală şi de mediu corectă, prevenirea infecţiilor enterale şi parenterale. Se va promova alimentaţia naturală în primele 6 luni de viaţă, iar pentru sugari – alimentaţii mixte sau artificiale, folosindu-se preparatele industriale de lapte .

Prevenirea infecţiilor enterale şi parenterale se realizează prin izolarea copiilor de cei bolnavi, respectarea măsurilor obişnuite de dezinfecţie şi sterilizare a biberoanelor, de dezinfecţie a încăperilor, cât şi printr-un control epidemiologic periodic al personalului de îngrijire.

SURSE: https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/18019-diareea-acuta-infectioasa-la-copii.html

http://ziarullumina.ro/cele-patru-etape-ale-tratamentului-diareei-acute-67024.html